Explicație

Recunosc că m-a tentat adesea să scriu despre societatea în care trăiesc, despre ceea ce văd, ce simt și ce cred. M-am gândit că ar fi bine să fac asta pentru că deși în viața reală am ochi mai degrabă asiatici, cu fante înguste prin care abia trece lumina, am în schimb privirea largă, cred eu. N-am făcut-o pentru că mă îngrozesc polemicile prostești și vorbele murdare care sunt atât de mult răspândite în lumea virtuală. 

Nu consider că ceea ce văd, ce gândesc și ce scriu sunt „literă de lege”, cred că sunt doar părerile unui om care trece prin viață cu ochii larg deschiși. 

Nu pot spune ce m-a făcut să mă decid să-mi pun totuși undeva gândurile, poate credința, ca și în cazul poveștilor pe care le scriu, că lucrurile astea n-ar trebui să se piardă.

Așa că le-am găsit azi un loc, „Jurnalul lui Ion I. Ion cu I. de la Ion”. Nu-mi propun să scriu periodic, ci doar atunci când ceva mare mi se zbate prin cap ca o muscă uriașă în fereastră. 

Nu mă interesează ratingul și nu am de gând să fac polemică, așa cum am spus. Și mai ales n-am de gând să mă las înjurat în casa mea. De aceea o să închid comentariile la textele acestea și pe FB și pe blog. Un semn pe FB îmi arată că v-a plăcut sau că nu v-a plăcut textul, iar lipsa lui că nu vă interesează.  

Desigur, dacă considerați că textele merită împărtășite cu alții, puteți insera linkul textului de pe blog pe pagina dumneavoastră (un link și către pagina mea de FB m-ar ajuta să știu că cineva a pus textul meu pe propria pagină). Acolo, dumneavoastră sau prietenii, mă puteți face cu ou și cu oțet. Sunteți acasă!.